Germania gazduieste unele dintre cele mai frumoase si mai spectaculoase castele ale Europei. Uniformitatea in diversitate constituie o caracteristica comuna a acestor minuni arhitectonice. Ele oglindesc conceptia proprie a stapanilor princiari ori clericali ce au comandat unor maestrii aceste nepieritoare constructii monument. O scurta vacanta in sudul Germaniei ne poarta printre realizari somptuase, constructii magice care  ne invita la reverie dar si  resedinte unde s-au nascut, au trait, au scris pagini din istoria universala ori au schimbat pentru totdeauna destinele  europenilor. Va propunem pentru inceput o incursiune „intr-o poveste”: o evadare in lumea fantastica a excentricului  rege al Bavariei, Ludwig al II. Nu la mult timp dupa investirea sa, „Regele Lebada” sau „Regele Nebun”, incepe sa se indeparteze din ce in ce mai mult de indatoririle si obligatiile sale regale, El incepe sa isi  dedice timpul si intreaga avere pasiunii pentru constructia de castele si admiratiei nemarginite pentru muzica lui Richard Wagner, caruia de altfel i-a si dedicat castelul Neuschwanstein unul dintre cele trei palate monumentale construite de el, alaturi de  Herrenchiemsee si  Linderhof
Calatoria incepe chiar la granita cu Austria, in apropiere de Ettal unde, un palat atipic pentru Bavaria si Germania in general, se remarca  stralucit, invesmantat in verdele intens al peisajului montan: Castelul  Linderhof, o perla in stilul neorococo a carei constructie a fost comandata si atent supravegheata de „regele de basm” Ludwig al II intre 1874 si 1878. Un minunat parc „a la francaises” cu jocuri de apa, bazin cu scene mitologice, chiosc maur, belvedere si o grota a lui Venus, fatadele minunat decorate precum si interioarele  somptuoase cu tapete de matase brodata, saloane, stucaturi si statuete  creaza o vraja demna de cele mai romantice destinatii princiare. Interiorul palatului este integral decorat in admiratie pentru arta si istoria franceza, in special a „anciene regime”- ului si a lui Ludovic al XIV-lea. Un mic palat de poveste potrivit pentru reverie si refugiu . Veti descoperi in apropierea palatului una dintre multele excentricitati imaginate de Ludwig al II in palatele sale: Grota lui Venus, o pestera artificiala electrificata unde regelui ii placea sa se retraga singur, lasadu-se leganat de undele lacului creat de el,  intr-o barca in forma de scoica, impodobita cu flori.  Dupe ce a vazut mai multe reprezentatii ale operelor lui Wagner la Bayreuth, regele a cerut construirea unei case de vanatoare si a unui arbore artificial in care este infipta o sabie , asemeni decorului din actul intai al operei „Die Walküre” (Valkiria, a doua opera din tetralogia Inelul Nimbelugilor). Perspectiva ce se deschide in fata castelului este o mica minune arhitectonica ce aduna la un loc arta peisagera din epoca renasterii italiene si putin baroc francez care contrasteaza profund cu ceea ce se desfasoara in spatele castelului, respectiv un cadru romantic tipic german, cu dealuri impadurite  si   carari ce serpuiesc frumos in coasta culmilor. Un spatiu pe cat de unic pe atat de comun intre realizarile regelui Ludwig al II-lea
Ne continuam drumul spre Castelul Hohenschwangau, proprietatea din 1832 a printului Maximilian, viitorul rege Max al II, tatal lui Ludwig al II. Acest palat a trecut prim mai  multe momente dramatice, ajungand aproape in ruine la mijlocul sec XIX, ceea ce i-a picat de minune pictorului de decoruri de teatru angajat de print sa il reconstruiasca in stilul englezesc Tudor. Romanticele incinte au servit familiei regale drept resedinta de vara, “cabana” de vanatoare, pentru petreceri si pentru weekend. Castelul, deosebit de pitoresc, a fost decorat cu nenumarate fresce in stilul neo-gotic ce prezinta personaje si scene idilice din povestile germane mai ales. A fost leaganul copilariei viitorului rege al Bavariei,  Ludwig al II lea, care a primit chiar de aici impulsul hotarator de a incepe cat mai curand constructia castelelor sale de basm, primul dintre acestea construit chiar pe o  stanca aflata  la o aruncatura de bat de resedinta parintilor sai.
Aici, in defileul Pollat, tinandu-i companie mai vechiului si mai rusticului Hohenschwangau si asemeni imaginilor iconice din povesti, se inalta cel mai cunoscut castel al Germaniei, maiestuos Castelul Neuschwanstein („Noua lebada de Stanca”)  „perla coroanei”  intre bijuteriile arhitectonice ale „regelui nebun”.  Construit  ca un omagiu lui Richard Wagner, castelul se desfasoara dramatic pe varful unor stanci abrupte inalte de 1000 de metri, planul  curtii castelului bazandu-se pe decorul reprezentand curtea unui castel din Antwerp, din actul II al unei productii cu “Lohengrin”. „Fabulos” este  cuvantul  care parca a fost inventat pentru Castelul Neuschwanstein. Tronand semet  in decorul grandios al Alpilor Bavariei, „castelul de vis” inaltat de Ludwig al II-lea in 1868 se inalta magic pe un fundal in care incantatoare paduri de brazi si lacuri glaciare isi disputa care mai de care aparitia spectaculoasa. Comandat, atipic pentru acele vremuri, insa urmand modelul tatalui sau, scenografului de teatru Christian Jank, palatul impresioneaza prin aparitia sa dramatica, crenelata,  zvelta, cu nenumarate turnulete, gemulete, ziduri ce se intrepatrund si frontoane ce se itesc albe ca spuma unui rau de munte involburat in decorul verde crud si proaspat. Minunate fresce stau marturie pentru admiratia pe care regele o purta operelor lui Wagner, palatul fiind decorat cu scene din legendele utilizate de compozitor in  Tannhäuser, Tristan si Isolde, Lohengrin si Parsifal . De asemenea excentricul rege nu a vrut sa se indeparteze prea mult de copilarie si a incercat conservarea si reproducerea propriilor  inchipuiri, imagini si fantasme in interioarele acestuia, mai cu seama in dormitorul regelui,  sculptat in intregime in lemn, si la care au muncit 14 tamplari timp de 4 ani si jumatate  si in sala tronului, imbracata in marmura de Carara dar si in celelalte 13 camere  finalizate si intens decorate cu personaje si scene fantastice. Poate nu intamplator, castelul a devenit peste mai bine de 80 de ani „resedinta” personajului de desene animate Sleeping Beauty si imaginea dupa care s-au inspirat creatorii siglei Studiourilor Disney. Dar alaturi de legende si decoruri romantice, castelul se dovedeste o viziune moderna a acelor vremuri. Detaliile practice ale acestuia depasesc secolul XIX: bucatarie moderna, apa curenta, toalete, incalzire centrala, lift. Arhitectura interioara este caracteristica curentului romantic din secolul XIX. Daca ati ajuns aici va recomandam sa nu ratati podul Mariei- Marienbrucke-, cocotat deasupra unui defileu stancos traversat de o cascada spectaculoasa, care ofera o vedere deosebita asupra Neuschwanstein.
Castelul Hohenzollern este o destinatie care pentru romani are de multe ori o semnificatie mai mare decat pentru altii. Aici se afla, de aproape 1000 de ani „inima” dinastiei regale si imperiale Hohenzollern, bravi nobili germani ce au daruit Germaniei Principi si Imparati iar  Regatului Romaniei prima ramura dinastica de sorginte straina initiata de catre Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, domn al Romanilor cel care avea sa devina Regele Carol I al Romaniei  .  Castelul de astazi aflat pe varful unei coline semete ce domina peste intreaga regiune Hechingen a fost  ridicat   intre 1850 si 1867 din porunca lui Frederic Wilhelm al IV-lea in stilul neo-gotic.  Dincolo de zidurile groase de caramida ale cetatii lui Zollern se intind tinuturile stravechi ale svabilor din sudul Germaniei, pazite de muntii Padurea Neagra si de Muntii Schwabische Alb. Resedinta principilor germani a suferit multe transformari de-a lungul secolelor mai ales dupa ce linia dinastica s-a impartit in doua mari ramuri: cea svabeasca (Hohenzollern-Hechingen, Hohenzollern-Sigmaringen şi Hohenzollern-Haigerloch) si cea franconiana ce va da mai tarziu regi ai Prusiei si mai apoi Imparati ai Germaniei. Statui impunatoare ale celor mai importanti membrii ai  familiei strajuiesc zidul fortificat exterior iar un arbore genealogic urias (In care puteti descoperi cu mandrie si numele Regilor Romaniei) este pictat pe peretii Salii  Stramosilor. Frontispicii frumos decorate, scari in spirale crenelate, arcele suple ale salonului pentru baluri, picturile murale din bibliotecă, însemnele heraldice de pe cartea de onoare a castelului, portretele de familie, cazematele şi pivniţele subterane legate prin pasaje secrete medievale sunt doar cateva dintre atractiile de care va bucteti bucura in aceasta vizita. In interiorul castelului de-a lungul multor generatii, membrii familiei Hollenhollern – care de altfel  si astrazi administraza castelul- au adunat numeroase obiecte personale, picturi şi sculpturi valoroase, arme şi armuri, îmbrăcăminte şi mobilier de epocă, argintărie, precum şi câteva piese de excepţie din tezaurul regal: bijuterii, sceptre şi coroana regală prusacă, creată pentru împăratul William al II-lea, în 1889. Nu ratati aici capela Sf Mihai terminata in 1461  constructia medievala ce aminteste de cetatea medievala fortificata pe vestigiile careia s-a ridicat actualul castel.
Castelul Herrenchiemsee este un frumos palat neo-baroc neterminat, al aceluias “Rege nebun” care a fost Ludwig II al Bavariei, fiind situat pe Insula Herren in mijlocul Lacului Chiemsee. Imaginat ca replica al Versailles-ului lui Ludovic al XIV a Frantei, palatul trebuia sa depaseasca prin marime si opulenta grandioasa constructie franceza. Suportand toate cheltuielile pentru constructia bijuteriilor sale arhitectonice doar din propria avere, printul a ramas repede fara bani, doar sectiunea centrala a palatului a fost finalizata. Si-a petrecut aici doar 10 zile in 1885, doar cu cateva luni inainte de misterioasa sa moarte. Superlativele se regasesc aici la tot pasul: Sala Dineurilor Regale adaposteste cel mai mare candelabru din lume realizat din portelan Meissen iar Sala Oglinzilor are o lungime de 98 de metri fiind cu o treime mai mare decat cea originala din Palatul Versailles. Tot aici 25 de tablouri incastrate in tavan stau marturie admiratiei nemasurate a lui Ludwig al II pentru Ludovic al XIV-lea , acesta fiind portretizat aici in tot atatea ipostaze grandioase. Pentru ca originala Scara a Ambasadorilor a fost demolata la Versailles in 1752 nu putem aprecia daca cea reprodusa in castelul Herrenchimsee a intrecut-o in frumusete va putem insa spune ca special pentru aceasta scara sute de mii de turisti francezi viziteaza annual minunata constructie neterminata a “regelui de poveste”. Cu siguranta insa putem sa afirmam ca la Herrenchimsee, cei 200 de ani de evolutie tehnologica intre momentele ealizarii celor doua palate ajuta replica germana sa surclaseze originalul francez la dotarile si facilitatile moderne : sistem centralizat de incalzire cu aer cald, toalete, bazin incalzit, lifturi, sistem de aductie si transport al apei etc. La moartea printului doar 20 dintre cele 70 de camere proiectate erau finalizate iar constructia celorlalte aripi si cladiri anexe au fost sistate. Pentru urmatorii 37 ani castelul a ramas in cadrul famiiei princiare fiind deschis spre vizitare iar in 1923 Printul Mostenitor Rupprecht a oferit aceasta splendida realizare Statului Bavaria devenind una dintre cele mai populare destinatii din Bavaria.

Locul de nastere al aceluiasi „Rege de vis”, Ludwig al II al Bavariei a fost palatul Nymphenburg. Constructie inceputa inca din 1664 cu corpul central de forma cubica, pentru a deveni resedinta de vara, palatul a fost dezvoltat pe rand de printii electori si regii Bavariei timp de mai bine de 160 de ani, adaugandu-i-se corpuri noi, marind, construind si refacandu-i frumoasa gradina de mai multe ori, construind aneze si corpuri ajunse printre cele mai frumoase constructii baroce din Europa. Unul dintre nenumaratii principi ce au dezvoltat palatul  au inceput chiar construirea unui adevarat oras, pentru a avea in permanenta aproape toata curtea si administratia Bavariei, resedinte ce urmau sa margineasca domeniu, complexul  ajungand pana spre anul 1825 de  dimensiuni impresionante . Pozitionat in nordul orasului Munchen, capitala istorica a Bavariei, palatul gazduieste Sali decorate in stilurile „la moda” din vremea stapanilor lui: marea sala impresioneaza nu doar prim marime ci si prin dantelariile rococo, galeriile prin rafinamentul cu care au fost decorate – printre ele numarandu-se minunata „Galerie a  frumusetilor”  in care sunt expuse portretele a 36 de furmoase nobile doamne ce au trait in Munchen intre 1827 si 1863 . Pictori si gradinari renumiti au marit si imbogatit palatul si  saloanele cu nenumarate opere de arta. Artisti francezi si italieni au fost comisionati de catre principii bavarezi sa transforme Nymphemburg int-un adevarat centru al artelor din Europa.   Nu intamplator astazi palatul gazduieste muzeul trasurilor si saniilor regale, muzeul portelanurilor bavareze precum si o impresionanta galerie de portrete. In gradina  uriasa amenajata in stil baroc francez cu fermecatoare jocuri de apa , straturi de flor si statuete ale zeilor olimpieni gasim Amalienburg, pavilionul Rococo proiectat de maestrul  François Cuvillés the Elder si devenit cu vremea unul dintre cele mai spectaculoase constructii ale timpului sau  din lume. Nymphemburg este cu adevarat o bijuterie a Germaniei, un loc fabulos ce a strans in el dragostea pentru arta, pentru frumos si pentru cultura, in aceeasi masura in care a trebuit sa oglindeasca puterea si bunastarea stapanilor sai.